Diferența dintre factoring și forfaiting: Ce alegi pentru afacerea ta?

Atât factoringul, cât și forfaitingul sunt soluții financiare utilizate de companii pentru a-și îmbunătăți fluxul de numerar și pentru a reduce riscurile asociate creanțelor comerciale. Deși cele două metode pot părea similare la prima vedere, ele se adresează unor nevoi diferite și se aplică în contexte comerciale distincte. Alegerea celei mai potrivite opțiuni pentru afacerea ta depinde de mai mulți factori, precum tipul tranzacțiilor, termenul de plată, valoarea implicată și piața pe care operezi. Înțelegerea diferențelor esențiale dintre factoring și forfaiting este esențială pentru a lua o decizie financiară informată.

Ce este factoringul și cum funcționează

Factoringul este o soluție de finanțare pe termen scurt destinată companiilor care au nevoie de lichidități rapide pentru a susține activitatea curentă. Prin factoring, o companie își vinde facturile neîncasate unei firme de factoring, în schimbul unui avans care poate ajunge până la 90% din valoarea facturii. Firma de factoring se ocupă de colectarea sumei datorate de clientul final, iar după ce acesta efectuează plata, compania încasează restul sumei, minus comisionul firmei de factoring.

Această metodă este frecvent utilizată în tranzacțiile comerciale interne și internaționale cu termene de plată între 30 și 90 de zile. Factoringul poate fi cu regres, caz în care compania rămâne responsabilă în cazul în care clientul nu plătește factura, sau fără regres, situație în care firma de factoring își asumă riscul de neplată.

Factoringul oferă avantaje importante, precum accesul rapid la lichidități, reducerea riscului de neplată și externalizarea procesului de colectare a creanțelor. Este o opțiune flexibilă, care se adaptează ușor la nevoile companiilor mici și mijlocii și care nu necesită garanții suplimentare. În plus, factoringul poate fi utilizat în mod recurent, în funcție de volumul de facturi emise de companie.

Ce este forfaitingul și în ce situații se aplică

Forfaitingul este o metodă de finanțare pe termen mediu sau lung, utilizată în special în tranzacțiile internaționale. Spre deosebire de factoring, care se aplică în principal în cazul vânzărilor recurente și cu valori moderate, forfaitingul se referă la tranzacții unice sau ocazionale, de valoare mare, care implică exporturi de bunuri de capital, echipamente sau proiecte de infrastructură.

Prin forfaiting, exportatorul își vinde creanțele viitoare (de obicei sub formă de bilete la ordin sau cambii) unui forfaiter, care plătește întreaga sumă în avans, minus comisionul perceput. Spre deosebire de factoring, forfaitingul este întotdeauna fără regres, ceea ce înseamnă că forfaiterul își asumă în totalitate riscul neplății de către debitor.

Tranzacțiile de forfaiting sunt de regulă garantate de o bancă sau o instituție financiară din țara importatorului, ceea ce oferă o protecție suplimentară exportatorului. Această metodă este atractivă pentru exportatorii care doresc să evite riscurile comerciale și politice asociate piețelor externe, să își îmbunătățească bilanțul financiar și să își asigure încasarea imediată a sumelor datorate.

Forfaitingul este mai puțin flexibil decât factoringul și presupune o documentație mai complexă, dar este o soluție ideală pentru companiile care se angajează în proiecte de export pe termen lung și care doresc să externalizeze complet riscul de credit.

Cum alegi între factoring și forfaiting în funcție de specificul afacerii

Alegerea între factoring și forfaiting trebuie să fie făcută în funcție de natura activității companiei, tipul clienților, valoarea tranzacțiilor și frecvența acestora. Dacă afacerea ta emite în mod regulat facturi către clienți locali sau internaționali și are nevoie de lichidități pentru a susține activitatea zilnică, factoringul este o opțiune mai potrivită. Este ideal pentru companiile care lucrează cu termene de plată scurte și care au nevoie de o soluție flexibilă și rapidă.

În schimb, dacă firma ta este implicată în proiecte mari de export, care presupun livrarea de echipamente, infrastructură sau alte bunuri de valoare ridicată, iar clienții sunt guverne sau mari corporații, forfaitingul poate fi o alegere mai eficientă. Acesta permite eliminarea completă a riscului de neplată și oferă finanțare imediată, ceea ce este esențial în cazul proiectelor pe termen lung.

Este important să iei în considerare și costurile asociate fiecărei metode. Deși atât factoringul, cât și forfaitingul implică un comision, costurile pot varia în funcție de riscurile asumate de finanțator, de termenul de plată și de bonitatea clientului. Analiza atentă a acestor aspecte te poate ajuta să alegi soluția care oferă cel mai bun echilibru între costuri și beneficii pentru afacerea ta.

În concluzie, factoringul și forfaitingul sunt două instrumente financiare valoroase, dar care răspund unor nevoi diferite. Factoringul este ideal pentru susținerea operațiunilor curente și pentru companiile care lucrează cu termene scurte de plată, în timp ce forfaitingul se adresează exportatorilor care doresc să își finanțeze tranzacții mari, unice și să elimine complet riscurile comerciale. În funcție de specificul activității tale, alegerea corectă dintre cele două poate aduce un avantaj competitiv important și poate contribui la stabilitatea financiară și creșterea sustenabilă a afacerii.